Poezie
Jocul Dragostei
2 min lectură·
Mediu
JOCUL DRAGOSTEI
Ca buzele tale suave e mierea
Cand dulce atingerea ta eu o simt
Ma fac sa iti cer iertare si-acuma
Caci zbor, o data ce aripi eu prind.
As vrea sa te iau cu mine deasupra
Vazduhul acesta sa-l cucerim
Dar fara cuvinte imi spun ochisorii
Ca zborul iubirii e-aici pe pamant.
Ii cred caci cristale revarsa spre mine
Ma-ndeamna sa vreau, sa doresc, sa obtin
Un rau de placere ce vesnic se-arata
Sa scalde fiinta ce-o reprezint.
Obraznic sau nu, cu caldura in suflet
As vrea sa te am alaturi mereu
Sa simt ca faclia ce arde in mine
Nu arde degeaba ci pentru un tel.
Focul se-aprinde, persista, insista
Sa cred ca iubirea pe care ti-o port
Si care-i o perla de mare uitata
Pe drumul ce duce la tine in zori.
Astept sa traiesc sa vad iar privirea
Ce visul o-aduce pe cer instelat
Suspin cu placere caci visul din noapte
Continua dorul pe care ti-l port.
As vrea trandafiri sa-ti dau cand e soare
Si-o lacrima pura de-amor ferecat
Pe care s-o mangai cu razele tale
S-o vrei, s-o respingi si-apoi sa o ai.
Departe esti tu, aproape te am
Caci suflete doua, nu unul suntem
Al meu ma uimeste prin vorbele tale
Cum poate s-admire un chip minunat.
Esti dulce, sfioasa ca suflet si minte
Crezand ca-ti rezizt gresesc inc-o data
Dar poate greseala o fac dinadins
Sa simt iar pe buze dulceata din noapte.
Ma predau inaintea altarului sacru
Recunosc ca un inger iubesc de o vreme
Astept cu ardoare pedeapsa cea crunta
Sa prind si eu aripi sa zbor catre tine.
001132
0