Teroarea

TEROAREA Teroarea de a fi urmarit de propriile vise chiar si in cele mai launtrice clipe roade esenta reusitei, ascunzand perfectiunea momentului si perpetuand dorinta placerii. Teroarea de a nu fi urmarit de tine insuti in desfasurarea echilibrata a timpului scoate la iveala instinctul apararii, raportandu-l la posibilitatea de a scapa secunda sub incidenta aparentei. Teroarea, fara sa vrei, e intensitatea rupturii dintre ratiune si subconstient, dintre sentimentul innascut si indigoul generalitatii. Teroarea te vrea, iar tu o accepti ascunzandu-te sub aripa oportunitatilor. Ce se va intampla oare cand dorinta stavilita isi va cere tributul, cand buimacit vei medita asupra eternitatii scrijelind pe un colt de coperta antica visul pierdut, adevaratul vis pierdut?