Poezie
Un crăciun nefericit
1 min lectură·
Mediu
Aș vrea să ies din casă,dar nu pot...că flacăra tristă
Deapănă povești ca o reală artistă.
Trec ore în șir iar eu o ascult cu inima larg deschisă
În timp ce ea despicându-și părul cel neted vorbește aprinsă.
A fost odată un copac care uitat de lume
Neavând niciun nume,
S-a îndrăgostit de o superbă căprioară
Ce se plimba pe-afară.
Văzând-o cum privea senină,
Când sorbea apa cristalină,
Pe el l-a cuprins o lumină.
Era divină!
Dar într-o zi, n-a mai venit...
Doar pădurarul l-a găsit
Cum sta în ploaie singurel
Și-a zis în barba lui:pe foc cu el.
002.123
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “Un crăciun nefericit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/14039714/un-craciun-nefericitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.