Poezie
Întrebări fără răspuns
1 min lectură·
Mediu
Cine te-a adus în viața mea, soare plin de strălucire,
Ca să-mi umpli inima cu atâta energie?
Mii de ani mi-au trebuit în suflet ca să te caut,
Dulce-al cântului odor ,fericirea mea de flaut.
Ce ai transfomat cobzarul într-un jalnic visător
Iar poetul l-ai sculat din visul chinuitor
Lunecând pe panta munților ce duc spre râu
Revărsându-se în fluviu și pe-ntregul lan de grâu.
De ce timpul cel năpraznic mă chinuie-atât de tare
Când eu îmi doresc să-ți dau veșnic ascultare?
Plâng la ceas târziu în noapte și te-aștept în dimineață
Să mă mângâi cu-al tău sunet peste sura mea mustață.
Cum se poate-n lumea asta totul ca să se sfârșească,
Tăcerea să se aștearnă fără ca să se gândească
Că aș vrea încă o notă să mai cânt zburdând cu ea
Și să-mi spun la toți iubirea ce-o port în inima mea?!?
001.136
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “Întrebări fără răspuns.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13965395/intrebari-fara-raspunsComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.