Poezie
Steaua
1 min lectură·
Mediu
Mă uit pe cer și văd o stea,
Care este nevasta mea
Ce nu a vrut ca să mai stea
În lumea asta așa rea.
S-a dus de mult ,când încă eram la meci,
Uitându-mă după o Stea
Ce a retrogradat deja ,pe stadionul din Ghencea.
Nopțile-s reci.
Și-a luat mașina și-a plecat .
Nici adio ,măcar ,nu și-a mai luat.
Vroia ca să facă ceva și nu m-a mai luat cu ea
Pentru a nu mă deranja,fiind pe scena sa ,o stea.
Am regăsit-o pe un câmp
Cu capul spart și gâtul rupt.
M-a părăsit ,nevrând ca sa mai stea
Și-acu-i pe cer ,frumoasa mea.
001.342
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “Steaua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13957891/steauaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.