Poezie

Prințesa

1 min lectură·18 octombrie 2010

Mediu

Îmbrăcată elegant și cu umbrela-n mână,a revenit toamna.

Prințesa viselor mele , ce le-am avut un an întreg, e acum lângă mine.

Capricioasă dar și extrem de frumoasă, e o reală minune,

Ce a sosit cu alaiul său pentru a mă condamna.

Tot poporul se închină la picioarele sale,

În timp ce doar eu ,am mai rămas să fumez o țigare,

Admirându-i trăsăturile provocatoare,

Acoperite de mii de petale.

Pe masa alteței, e tot ce-ți dorești:

Mii de viței și vinuri domnești

Din care te-ai sătura,

Dar din păcate , nu mă pot alătura.

Stau plângând ,iar lacrimile mele , se transformă în trandafiri.

Nimic nu îmi poate alina suferința,

Mai mult decât credința

Că odată ce se va înțepa cu-ai lor spini,prințesa va da curs noii iubiri.

001.266

manaila lucian. “Prințesa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13957592/printesa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.