Poezie
Când m-am născut , eram singur
1 min lectură·
Mediu
Deseori mă întreb de ce m-am născut,
Însă ,nu găsesc niciodată răspuns.
Probabil că nici ai mei n-au știut,
Sau au aflat adevărul și l-au ascuns.
Tata a divorțat , iar mama m-a lăsat,
În timp ce bunica m-a trimis de acasă,
Iar eu m-am pus atunci pe învățat,
Sperând cândva să fiu iubit și să am propria-mi casă.
M-am trezit însă puțin mai târziu, când am găsit toate ușile-nchise.
Nimeni nu mă dorea .Toate erau numai vise.
Tot ce credeam se năruise asemeni unui domino
Sau a unui vals ori tango.
Într-o zi, mi-ai spus că mă iubesti , că eu sunt BÃIATUL.
Dar oare ce-ai găsit să-ți placă la mine:urâtul,ratatul?
Am reușit treptat sa plâng ,din ce în ce mai cu spor,
Simțind în final ,că nu sunt bun nici să mor.
001.358
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “Când m-am născut , eram singur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13957518/cand-m-am-nascut-eram-singurComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.