Liniște-n seară

Se face că eram la pomană ,

La o mătușă moartă demult,

Pe care se pare că au înmormântat-o de curând,

Iar eu, m-am dus să iau pachetele de afară.

M-am trezit din senin ,

Că lângă noi era un cimitir,

Iar fără să vreau am început sa calc pe cruci,

Până când cineva m-a chemat înapoi ,scuturându-mă de noroiul după papuci.

Înăuntru erau 3 copii mici:2 băieți și o fată

Fratele meu ,un nepot și-o țigancă.

Verișoara mea ,din camera de unde era,

A glumit spunându-mi să mă însor cu ea.

Asa că am părăsit încăperea și m-am așezat pe scara ce ducea pe balcon

Când deodată se face că au apărut doi rromi.

Atunci , m-am scuzat spunând că defapt copila se juca cu fratele meu,

Fără a îmi da seama dacă cele două , înțelegeau ce le spuneam eu.

M-am întors însă în camera unde m-au pus sa mut o masă

Si fără să vreau ,farfuriile au căzut,

Iar lumea a rămas stupefiată,

Dar ca vasul de pe ea, să se spargă n-ar fii crezut.

Atunci am luat cioburile și le-am aruncat înspre soba de teracotă ,verde,

De unde au început să iasă pisicile.

Mai întâi 2 pui negri , după care 2 mâțe bătrâne,

Ce începură cu toate ,să lovească în mine.

Dintr-odată însă a coborât nașul meu dintr-un camion pe care scria \"școala\".

Se face că era ziua unui țigan,

Ce dorea a -și serba ziua ,

Aducând popii să-i cânte în cor \"La mulți ani\"

Dintr-o dușmănie fără temei ,

Am început să punem zahăr peste tortul de ciocolată,

Fără să ne gândim că vor cere din prăjitură și ei ;

Iar de-acolo avea să înceapă o ceartă.

M-am trezit și-am început să plâng în brațele bunicii,

De frica de a nu fii certat din pricina muncii,

Pe care de mult timp nu o mai prestam,

Probabil din lene sau al lipsei cererii ,habar n-am.

Atunci am văzut că fratele dormea în patul meu

Și-am devenit mânios , că eram inculpat și victimă, eu;

Până când am observat că el, nu era acasă defapt,

Dar ,când mă uit mai bine ,în toiul nopții , pe uș-a intrat.

M-am întristat pe dată și nu puteam sta resemnat,

Așa că-nsetat, m-am sculat ,

La realitate.

Totul e bine acum și n-am cuvinte să -ți spun cât mă simt de bucuros că te pot ține în brațe.