Ce boală-o fi și asta lașitatea
Oricum molipsitoare, căci majoritatea
Bărbaților au lenea asta cronică
Deși nu recunosc de ea se-mpiedică
Dacă iubesc și în cale un obstacol
Apare, ei dispar ca
Când nu te văd mi-e noapte ziua-ntreagă
Și noaptea zi căci somnul nu se leagă
Gându-mi pornește hai hui în căutarea ta
Iar zorii dimineții mă prind la sfat cu inima
Mi-e greu să recunosc că nu
Jocul stelelor în noapte
Dansul holdelor în șoapte
Toamna cu răcoarea rece
Zăduful verii o să-l sece
Totul rămâne trist și pustiit
Zadarnic toată vara am dorit
Să țin pe loc a timpului
Dragostea apare din orice și din nimic
Nu-i trebuie motiv ci doar un suflet mic
Un anotimp propice, călduț de primăvară
Sărutul dăruit sub clar de lună prima oară
Renaștem primăvara la fel ca
Continuăm să credem în minuni
Și așteptăm de luni și până luni
Să fim chemați cu toții la apel
Precum ostașii dimineața la drapel
Dar nimeni nu-și comandă începutul
Nu-și știe viața și nu-și
