Poezie
Dispărând, încet, încet...
1 min lectură·
Mediu
Scânteieri de aur pur, zglobiu,
În amurgul leneș al unei veri
Mă lasă veșnic rece, argintiu,
În tăcerea dulce, violetă, a unei seri.
Spartul zorilor cu perle sidefii
În colțul ochilor tăcut mă surprinde,
Iar nostalgia unei nopți amărui
Sufletul luminos întunericului mi-l vinde.
Dureri amorțite în corp se răsfrâng,
Vântul tristeții materia mi-o risipește,
Și revin mamei mele, natura, și plâng,
Și plâng în fața ei, care pătimaș mă iubește
Și din corpul ei vrea să mai fac
Încă o dată parte...
001.132
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Malic Loredana-Adriana. “Dispărând, încet, încet....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/malic-loredana-adriana/poezie/238051/disparand-incet-incetComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.