Deschid portofelul plin...
De amintiri pe care vroiam sa le uit!
Goliciunea lui îmi amintește de sufletul murdar,
Pe care-l ascund și acum sub pojghița de ură...
Viața coexistă cu egoismul,
Mă
Avântul tinereții, beție epurată
Trăită dimineața... un chin.
O nouă zi străină de dorul picăturii
Un vis amar de turbă într-un butoi cu vin...
Când plec tu râzi și plângi și zbieri
De dorul
Suflet negru de priviri curate,
Înger profeției ne-mplinite,
Îți dorești să nu mai fi, poate,
Îți dorești să nu mai fi, in van...
Ponegrit de rănile-ți sărate
Te rogi pentu ecuații
Moartea trăiește prin suferință
Curmând viața care se înfruptă
Din nesfârșitele izvoare ale durerii.
Dar viața fără suferințe ce sădește
În sufletul pustiu și negru...
Decât o moarte nevinovată
MI