haina de dar (capitolul 15)
În momentele acelea simțeam exact ce simțea ea, îmi intrase prin carne și prin oase ghemulețul plin de viață care nu vorbea mult și care totuși spunea atât de multe prin felul ei de a fi. Bucuria ei
Haina de dar (capitolul 14)
Încerc să fac o pauză, mă despart greu de jurnalul lui Andrei. Nici nu am simțit cum mi-au amorțit picioarele strînse sub mine, am fost atît de adîncită în descrierile lui încît am uitat de timp
Ciudateniile \"Cuplului perfect \"
De cîteva luni încerc din păcate fără succes, să duc muncă de lămurire cu Marianne. Trebuie să meargă urgent la dentist dar toate încercările mele au dat greș. Cînd mă duc pe la ea, o îmbrățișez
Haina de dar (capitolul 13)
Ce fac, îi rup gîtul sau îl azvîrl pe fereastră…….astfel de gînduri îmi treceau prin minte conștient fiind în același timp că nu pot face nimic din toate astea fiindcă aveam nevoie de el. Încercînd
Haina de dar (capitolul 12)
Datorită lui Machungwa care cunoștea toată regiunea ca pe buzunarele lui, am descoperit locuri minunate și oameni surprinzător de interesanți. Am admirat prin vegetația stranie animale libere,
Haina de dar (capitolul 11)
22 Noiembrie O noapte iar lîngă Farai mă făcea să mă simt deja căsătorit. Știam că ne mai trebuiau actele acelea, pentru noi avînd însă o importanță minoră, ele dovedesc doar legătura noastră
Haina de dar (capitolul 10)
Clădirea ambasadei era construită în stil european și datorită tatălui meu care avea cunoștințe peste tot, am putut intra direct în curtea ambasadei parcînd lîngă două Mercedesuri la umbră. Imediat
Haina de dar (capitolul 9)
Cînd ne-am dezmeticit din îmbrățișările fierbinți și realitatea luase iar forma normală, am auzit zgomote depărtate de la sărbătoarea care era pe sfîrșite. Ținîndu-ne de mînă am intrat încet în sat
Haina de dar (capitolul 8)
Vegetația din fața noastră începuse să fie mai deasă, și am recunoscut după tufișurile sălbatice care se aliniau de-a lungul drumului că ne apropiem de rezervat. De data aceasta am hotărît din cauza
Haina de dar ( capitolul 7 )
Nopțile le transformasem în nopți albe, aveam mult de povestit și niciodată nu eram obosiți cum ar fi fost de așteptat. Cel mai mult povestea mama cerînd tot timpul afirmații de la tata pe care
Haina de dar (capitolul 6)
Cu cît ne apropiam de Mombasa, cu atît vremea era mai plăcută. Aerul era mai curat, deja miroseam apa de ocean, străzile erau mai drepte și mai bune de călătorit. Melancolia noastră se schimbase în
Haina de dar (capitolul 5)
În drum spre hotel eram obosiți și plini de impresiile care pe mine personal mă copleșiseră. În mașină era liniște, fiecare adîncit în gîndurile lui, mama socotea încet pe degete cîte perechi de
Haina de dar (capitolul 4)
Hotelul în care urma să locuim era o clădire cu un singur etaj în jurul căruia se întindea un balcon cu stîlpi din lemn. La intrare era o terasă tot din lemn acoperită cu rogojini de care atîrnau
Haina de dar (capitolul 3 )
Avocatul, un bărbat cu părul la fel de alb ca al Corei, înalt și foarte respectabil intră și tușind emoționat îmi scutură cu afecțiune mîna,în timp ce Cora se agita în jurul mesei, pregătind
Haina de dar (capitolul 2)
Ies pe ușă și,dintr-un pas, intru în apartamentul meu, care se află exact alături. Trîntesc geamantanul pe pat și scot atent lucrurile fine și de calitate, căutînd ceva adecvat pentru cină. Cora
Haina de dar (Capitolul 1)
Este Sîmbătă după amiază. Deja de dimineață uitîndu-mă pe fereastră, am știut că voi petrece iar o zi nesfîrșită și plictisitoare. O ploaie măruntă și monotonă s-a hotărît să rămînă o vreme deasupra
Requiem
Casa de culoarea nisipului era ascunsă între două dune line, la marginea mării. Cu acoperișul din stuf, tras ca o pălărie uriașă pînă la ferestre, arăta ca o băbuță picotind la soare. Doar
Don Juan de la scară
Cobor din autobuz și cu pași înceți mă îndrept spre casă. Recapitulez în gînd evenimentele mărunte din timpul zilei și mă simt iar supărător deranjată de perechea înghesuită la scara blocului în
Grădina albă
Brrr..…, e frig! Suflu pe geamul aburit și, prin cercul format de respirația caldă, mă uit afară cu un ochi. A nins, totul este alb și intact, natura a încremenit. În fața ferestrei, pe o ramură
Un cuplu perfect
Prin ușa de la grădină intru la vecinii mei cu un ghiveci mare de trandafiri în brațe; astăzi ei aniversează 57 de ani de la căsătorie. O cifră impresionantă, ce trebuie sărbătorită. Un iz de
Tabloul
Scara îngustă ce urcă spre pod m-a fascinat toată copilăria. La capătul ei se afla o ușă scundă, misterioasă, ce îmi înaripa fantezia și în același timp mă umplea de fiori, neștiind ce se află
Patul Adelei
Mă cheamă Lidia, am 14 ani (de fapt, în toamna asta împlinesc 15) și am avut amabilitatea să mă nasc, în sfîrșit!, într-o zi de toamnă. Mama, foarte tînără, foarte disperată și cu jurnalele de modă
Statuia
De-a lungul zidului, pașii vorbesc o limbă a lor, sună înfundați și grăbiți, căutînd să nu facă prea mult zgomot. Mă trezesc cum, balansîndu-mă pe vîrfuri, sar cu pași nesiguri din piatră în piatră.
Agentia de voiaj
Clac, clac, clac, angajata de la agenție bate pe butoanele tastaturii cu o virtuozitate de măcelar. Stau pe marginea scaunului și încerc să ițesc o privire pe monitorul misterios. Poa’
Victor si Sara
Ghemuit pîndește în scorbura pomului, adulmecă lemnul putred și ascultă șoapte ademenitoare ce-l ajung din lumi pentru el intrezise. Fața albă aproape stăvezie
Nina
Nina pssst..…, dormi??? mmhhhh..…, încerc, dacă taci din gură.... încerci ???... ... cum poți acum să dormi?....ai uitat ce s-a întîmplat ieri?....eu n-am uitat, nu-mi iese din cap,nu pot să
Nico
Felinarul din fața ferestrei aruncă o lumină palidă iar fulgii argintii dansează în jurul becului ca apoi să dispară în întunericul străzii. Cu lumina stinsă stau la geam, țin scrisoarea în
Pomul vietii
Lampa modernă din tavan aruncă o lumină crudă și îmbracă pereții goi într-o culoare străvezie și rece. Podeaua din lemn de culoarea mierii lucește curată, împrăștiind un miros de ceară și în
Lisa
Este tîrziu la amiază, ultimele raze de soare se preling pe acoperișuri scăldînd casele amorțite într-o lumină leneșă și moale. Ies pe stradă, îmi aprind o țigară, inhalez fumul aromat, mă
Lacusta 2
Se strecoară printre frunzele îngălbenite de frică și se lungește gîfîind pe o cracă groasă,brațele subțiri și verzi,la coate ascuțite cu cîrlige păroase și încovoiate proptindu-le în lemn. Haina
Lăcusta
Încet și leneș se trezește orașul din amorțeala nopții. Felinarele mai trimit o ultimă rază slabă spre vitrinele triste. Uitate de ploaie,bălțile tremură în răcoarea dimineții. Ici și colo un
studentul
Două zile...două zile...două cuvinte banale îi rotesc în jurul capului amețindu-l. Cu ochii grei privește pe fereastră și încearcă să-și aducă aminte de ce a ales tema asta. În două zile are
cosmar
Un strigăt nici animalic nici omenesc străbate pe neașteptate prin întunericul greu ce atîrnă în cameră. O pocnitură infernală străpunge zidul și morfolind într-o limbă diabolică flutură din
