Împletire
Aruncându-mi zilele În numărul destinului tău, Îmi amestec fiecare celulă Într-o fuziune extrasenzorială Care ne duce la extaz. Fiecare atom al ființei mele Îsi caută haotic perechea în
Simțiri
Parc-ar fi singura persoana de sex masculin Din toată înlănțuirea asta de agregate spirituale. În ochii lui albaștri caut și găsesc Oceanul,cerul,denotativ... Nemărginirea și pe
Osândita
În fiecare clipă a nesuferitei sale de viată, Același chin. În fiecare clipă trebuie sa se metamorfozeze în om… În fiecare clipă trebuie sa-și limiteze orizontul, Pentru a putea ajunge la
Metamorfoză
Leucocitele trupului meu, amnezice, Rătăcesc, ahtiate de zbor, în plasmă. Sfârșite de haos, își caută scopul, Însă au pornit pe o cale cu un singur sens.. Conștientizând, urlă, țipă, zbiară. Mă
Spiritele
Spirite alergând în jurul venelor mele, ridicându-se și coborând, pătrunzând în mine, populându-mi ființa.. Sunt așa de blânde.. Tentativele să mă fure eșuează mereu. Mereu mă trag de mână Și
Ea
În absurditatea cu care-i strigă Aproape în fiecare dimineață Că nu e bună de nimic, Găsește mereu câte-o speranță, Că mâine el... va fi altfel. În stoicismul cu care îi rezistă la fiecare
Iluzii
Chiar voiam să rămân în sfera amorului tău. Dar nu am reușit.. În acel haos... oricât aș fi încercat să mă agăț de vreo speranță, Oricum cădeam… Mă pierdeam în alt haos.. în care se părea că
