Soneria ușii metalice își arătă din plin forța.
― Acum, acum! strigă locatarul. Cine-o fi la ora asta? E aproape două dimineața...
Ușa se deschide, iar în prag stă o femeie tânără.
― Nu ești
Aș vrea o casă de sticlă
O vară cu zăpadă
O reală damă de pică
Un car de versuri în ogradă
Aș vrea o mare de cuvinte
Și un mic deșert de tăcere
Să mănânc poezii în plăcinte
Și amarele
