În noaptea albă de saten
Lumina pare de gutuie
Și-n fină pânză de păianjen
Dorințele se-nvăluie...
Cu degete liliachii
Peste cearceafuri goale,
Încerc zadarnic să învii
Strânsoarea mâinii
Un pas si apoi altul
Se risipesc usor,
Ce cade din inaltul
Se-asterne peste dor...
Si dis de dimineata
Da forma unduita
Sculpturii ei de gheata
Cu zambet de ispita...
Zapada
Innodate intre ele,
Ancorate-adanc in tine,
Sed zeitele divine,
Doritoare, infidele…
Prin suvite ravasite
Poarta flori de mac,
Si in ele zac
Vraji nedeslusite…
De pe coapse satinate,
Iti
Un pod al suspinelor
Peste o vale a plangerii,
Un nod al destinelor
Razbuna-se-vor ingerii!
O clipa furata lui Cronos,
Otrava divina ne-mbata,
Suparacios, batranul Cosmos
Ne va intinde nota
