Un copil pleaca

Ploaia de sentimente Ma uda pana la piele, Iar soarele de vara Ma arde incet de tot. In ziua asta alba Gandurile mele, Rotindu-se in aer, Cad lovite pe pamantul cald. Tu esti vanatorul vrajit Si, fara sa vrei, Cunosti fiecare coltisor Al nemarginirii sufletului meu. Tu, vanator necrutator, Ucizi orice dorinta, Iar foaia de hartie Se pierde, departe, in aer. Tu, vanatorule vrajit, Transformi in pete negre Toate culorile Din nesfarsitele mele vise. Trupul meu, Alb, gol si crud, Cade la pamant Miscandu-se orgasmic. Parul castaniu si ravasit Acopera, lung, tarana. Ochii isi pierd treptat scanteia Si devin mati ca pielea. Din mijlocul pieptului Se ridica un copil Cu parul scurt, tuns strengareste, Cu ochii mari, stralucitori. Tu, vanatorule vrajit, Rapesti fetita, o iei de mana, O lasi in linistea cerului Si ii ignori nemilos plansul. Te intorci la mine, Ma imbratisezi puternic Imi spui ca totul e in ordine, Ca trebuie sa cresc. Apoi imi speli ranile Cu apa fermecata, Ma saruti pe buzele fierbinti, Ma mangai bland pe crestet. Invata-ma sa fiu Asa cum trebuie sa fiu. Invata-ma sa sarut Asa cum vrei tu sa sarut. Invata-ma sa cant Un cantec care iti place tie. Invata-ma sa imbratisez Cu caldura de care ai nevoie. Oare iti zambesc? Da, iti zambesc. Oare te iubesc? Da, te iubesc…