Mediu
Sufletul în tine se zbate ca un copil ce
niciodată n-o să se nască.
E închis în tine, îl urăști și totuși sânul tău
îl menține în viață.
În învelișul dur, sub epiderma groasă,
Stă într-un colț uitată, timidă,
iubirea noastră.
E o poveste pe care poate, și alții
o vor trăi
E vorba de emoții, ce-au fost
și vor mai fi.
În învelișul dur, sub epiderma groasă,
Încerci să-ți suprimi visul ce ar
vrea să prindă viață.
Și zbiară acum copilul, mereu
flămând, din tine
E chiar sufletul care ar vrea
să se împreune.
În învelișul dur, sub epiderma groasă,
Stă într-un colț uitată, iubirea
neputincioasă.
00966
0