\" A venit , a venit toamna...\"

Deasupra orasului o pacla incepu sa atarne odata cu inceputul lunii Septembrie. In ochii cersetorilor de langa biserici se reflecta aceiasi lumina cand ridicau privirea oloaga implorand un banut. Un tanar trecu cu o floare rosie in mana infrigurat de un vand taios.Mergea grabit. Stia ca daca va intarzia viata lui putea lua o intorsatura neastptata.La inceput a mers grabit ,apoi alerga stergand cu mantia si invalmasind frunzele in mici vartejuri.Era trist cu toate ca fiinta draga ce o cauta i-a adus atatea bucurii si a stiut intotdeauna ce se petrece pe taramul dintre copil si om.Isi amintea secventele cum iti amintesti de o adresa uitata sau de un nume de fata care ti-a tamaduit singuratatea. In oras era liniste.Cauta cu privirea oameni de varsta a III-a gasind mereu ceva tainic dincolo de aparenta unor irisi nepatati de iarna anilor , incadrati de riduri.Pasii grei facusera sa se sperie un stol de porumbei albi din apropiere.Cu un fosnet rapid se ridicara lasand imaginea unor umbre care disparusera in spatele tanarului.Se opri privind fascinat conturul umbrelor.Lasa totusi un colt de paine pe caldaram.Stia ca mai are doar cativa pasi pana la mansarda casei iubitei.Un imbold il facu sa se indrepte sper usa.Era o casa ingrijita , varuita in alb , cu o veranda imensa cu flori. Se razgandi.Privi intai la uniforma , apoi cauta un raspuns pe taramul inimii.Merse inainte. Era seara.Amurgul sangeriu se inghega peste casa parinteasca.Cele doua ziduri dinspre miazanoapte balteau sfaramate de un obuz ,ierburi salbatice cresteau printre daramaturi ,inalte ,coplesind fizionomia casei in umbra. Rfuza inca sa creada ca va petrece noaptea singur in casa unde , in fiecare noapte de toamna , mirosea a iasomie , unde pasii parintilor se auzeau ca o binecuvantare. Mai rupse o floare.Salbatica.O alatura celei rupte din curtea unitatii.Pleca spre locul unde simtea ca inima lui bate cel mai tare.La cimitir.