Nopți deznodate

1 min lectură·29 mai 2007

Mediu

Trec zilnic reîncarnat în iluzia nopții

Ca un străin recunoscut de păcătoși în vitralii

Și din mână îmi curge sămânță de vis

Peste deșerturi de rouă uscată.

Umblarea mea este setea de cetăți

Înghițite de mușchi de copac bătrân,

Umblarea mea este dezvelirea anotimpurilor

În timpuri de război și iubire.

Îmi plac nopțile ca și pergamentele cu poeme

Care se aprindeau în porturi undeva,

Cândva când inima prin zăbrele azmutea viața

Să fie metal și eter viu.

Nimic nu se schimbă dincolo de măști,

Cuvintele călătoresc în aceleași stoluri de iubire

Sau ură de singurătate.

Și doar umbrele de nisip au viața -

Sparge Doamne odată clepsidra cu zări!

013.230

Madalin Ciortea. “Nopți deznodate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/madalin-ciortea/poezie/248203/nopti-deznodate

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

nu e rau deloc, ai metafora. acum trebuie sa scapi de retorica si sa intri pe scena in haine mai simple,cu modele geometrice dereglate