cand vad pasarea de fum palid
in ochiul mort al singuratatii,
cand aud cum ticaie tacerea
printre sunete de cantece apuse,
cand in ciuda zbuciumului din timpane
cad faldurile grele peste
De fapt nu era nimic...
Nimic si doar totul:
soapte, murmure, sunete pierdute
undeva in negura groasa
care-mi acopera gandurile.
Ce era?Ce este?
Un nimic obscur
despre care pot sa scriu
Timpul ne-nvaluia in pasii unui vals,
Noaptea uitarii s-asterne pe-al fericirii pas.
Ramas e doar scrumul inimii mele,
Atarna in mine saruturile grele.
In suflet tu numarai secunde.
Atent
