Poezii

ah, dragostea ce ne vine tuturor dinspre saliva reginei, cat ne-a lipsit ! dar nu va faceti griji, prieteni, ne bronzaram un tout petit peu la coada la lumina de neon si acum ne punem pe scris

dizzy spleen singur in atâta senin uitare în plin firea și-a pierdut credința ființa așa că tot ce pot spune e \\\"eu\\\". dizzy spleen arhiereu o zicere - o zicere - o zicere - o

condori vechi cu ochi și pene pe ceasuri moi daliniene, rune intr-o sagă fără verb. și totuși nu e un haiku.

se rupe carnea liniștii sub noi și simt scurgându-se, grețoasă, tăcerea pe creștet, pe coate , pe tălpi pe cuvinte. s-a spart secunda . frământ timpul, cu buricele degetelor adânc și nervos

așa arată o discontinuitate? DANCE lampa din capătul aleii s-a SPAART! scâncetul nu încetează: fo\' da groov.

unchiul meu isi arde hainele de revolutionar pe dalele din fata casei bine zidite. spala culorile sangelui din haine cu plictis iar apoi isi pierde elanul si calmul si striga la noi:

îngerii se săvârșesc rafinat și descresc aripile de păcat simplu.

POEM TREAZ DE CAFENEA DE CITIT FASTISSIMO în camera lui abel și cain se suportă mult mai ușor neliniști dar vreau să gura ! acum vorbesc dada eu ce naiba măcar acum încet vă rog e greu și

iubito , trupul tău este icoana pe care o sărut în duminica fiecărei clipe .

îngera mea îmi despletește cu o mână gândurile încet .

UNU : PROLOG ȘI DOI : INCANTAÞIE I și acum începe totul, ca întotdeauna nu plânge iubito, nu . nu am știut că pur și simplu n-am știut nu. dar acum începe totul, care fără tine nu putea

UNU : PROLOG ȘI DOI : INCANTAÞIE I și acum începe totul, ca întotdeauna nu plânge iubito, nu . nu am știut că pur și simplu n-am știut nu. dar acum începe totul, care fără tine nu putea

ULTIMELE DESPRE de patru ori sfârșit absent mereu aici . ceașca de zâmbet și cafea și mers cu mâinile în buzunare o dau dracului de azi mă las de băut de azi mă las de

ghepardul ramane pe culoare mult timp dupa ce vanatul a plecat este un mort ce-si face griji negasind poarta ragetul salbaticiunii nu loveste peretii goi iar

POEMUL QWERTY am uitat “departe”- le acasă și-aici strofele coapsei sunt scuturi vii atât de nevisabile NU în woodstock-ul bizanț bizonii grei mă povestesc cu clonțul lor de aur NU sunt

ERPUNCT îți scriu erpunct de-aici de pe scările de piatră pe treaptă îți scriu îți spun “erpunct” . știu că vei râde și mă vei căuta din priviri să-mi spui ceva și eu sper că nu voi fi acolo

știi să mângâi moartea iubito ? ai mâini perfecte de ce n-ai face-o ? ai mâini - versete albe - atingi cu ele nefire . sunt ale tale , iubito , sunt din tine nu știu dacă iți dai seama ,

ziua de la inceput. Acela. Este de fapt sfarsitul (pe care nu-l asteptam) Marii Inchipuiri, Visului cel mai lung dintre toate. Aseara am trezit pe cineva, eu si el, trezitul, comportandu-ne de parca

ziua de la inceput. Acela. Este de fapt sfarsitul (pe care nu-l asteptam) Marii Inchipuiri, Visului cel mai lung dintre toate. Aseara am trezit pe cineva, eu si el, trezitul, comportandu-ne de parca

-Pajistile furiei , cu tot ce au . -Si lanurile de manie . Asa . -tac . -…sa nu-ti pot spune totul , nu-ntelegi ? -dar stiu . am si eu alcatuiri ce inca se mai fac -sub pielea cruda si

poezie ce pleaca de la titlu spre randul al doilea si spre rest . aceasta poezie iti e data . am scris-o intr-o duminica intrega o zi intrega la trupul pe care nimeni nu i-l vede . s-a

‘99 am art printre nori si smog . din strada unde am dus poeziile te caut . uneori . mereu . (nu trebuie sa spui nimic chiar lasa-ti mana plamada tacerii .)

Sunt zile cu pereți de alabastru iar cerul , osificat și tare , cheag , le-ajută să nu se lase trăite ci doar rânjite beteag . să-nceapă sexi revolușân . să cadă curvele pe caldarâm -alineate