timpul trece,
gresile s\'aduna,
ale tale virtuti incet dispar.
o stea\'ndepartata,
ramasa acum fara lumina,
era singura legatura cu o viata mai senina;
ramas pe\'ntuneric, e greu mai departe sa
Stau in pat, uitandu-ma afara
La spectacolul oferit de seara
La zapada ce coboara lent
Asternandu-se incet pe terasament
Ajutati din cand in cand de vant,
Copacii\'si imbraca noul
Luna apune
Soarele n\'apare
Intuneric perpetuu se\'ntrevede\'n zare
Intuneric ce m\'atrage
Atat de ispititor
Liniste eterna
Pace necurmata
Amandoua le vreau
Si le primesc deodata
gri,
culoarea unui inceput de zi
pe planeta ce\'a fost albastra,
dar care\'i distrusa de nepasarea noastra.
gri,
lumea pe care o stim,
in care ne nastem si murim,
lumea\'n care ne
