Clepsidră
Noaptea gustă ciobul rece al lunii, Buzele ei însângerează pielea caldă a orașului, Doar timpul alunecă asemenea sângelui prin substanța ei. Fecioară în văluri negre, care mușcă discul
Scrisoare
Zadarnic adunăm comori din noi înșine, In final nu suntem decât niște furnici Ce își duc conștiincioase propriul pământ In galerii funeste, Ascunzând în adâncuri imagini de bogăție
Ce ne învață
Timpul aleargă asemenea unui cal alb, Transparent ca o făptură de aer. Nu îl vedem, dar este întotdeauna în jurul nostru, Traversându-ne uneori șovăielnic, alteori grăbit, Peste
Călătorie
Al meu este chipul brăzdat de sunete, Al meu este trupul înțepat de culori. Mergând în vârsta mea, Lumina mă însoțește, Iar cântul ce-l aud, este simfonia ei.
Tristețea Focului
Numai pentru
