Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

refuz să cred

1 min lectură·
Mediu
Să fugi departe de văpaie
cu trupul mirosind a soc,
să te închizi într-o odaie
cu fața udă lângă foc?
Să te trezești sub sălcii
nebun de frig și somn
s-aștepți să îi trezească melcii
pe cei ce în neștire dorm?
În apă chipul să-ți dezlegi
ca să-l adulmece-un pescar,
apoi transfigurat în larve verzi
să te predai în undița cu gust amar?
Fugind departe de umbrar
și-adăpostit sub pielea arsă
să fii chemat la buze iar și iar
și-apoi sorbit de-o față-ntoarsă?
Să te ridici o umbră-n zbor
cu sufletul încrezător în șansă
să vezi pământul convex și gol
și păsările levitând în transă?
Refuz să cred că vorbele din zori
reiterează milenara neîmplinire,
atâtea brațe-ntinse poduri între noi
se vor atinge în ritual de înserare.
28 noiembrie 2000
Din volumul \"Anotimpul licuricilor\", apărut 15 aprile 2001, editura Pro Transilvania
034284
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
141
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Luminita Suse. “refuz să cred.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/8032/refuz-sa-cred

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

CB
Catalin Botezatu
Datorez singurele clipe de adevar
confuziei in care intra lumina
cand vii tu
si cand nu mai stiu inventa
decat sarutul
ce ne ucide.
Uneori ratacim drumul pustiei
si bem intuneric
intr-un secol ce nu s-a nascut.
Ni s-a dat odihna vantului.
Cineva halucineaza despre destin
intr-o margine.
0
@luminita-suseLS
Luminita Suse
Datorez singurele clipe de bucurie
conului de umbra
al realitatii eclipsate
cand apari in dreptul ferestrei
si ochii nu mai pot vedea
decat indoiala imaginii
ce saruta si dezmiarda eterul.
Ne-am nascut orbi liberi
si traim in colivia pustiei
de noi insine inventata.
Uneori intuim doar lumina
clipelor ce ne despart.
De-aceea ni s-a dat destinul apelor
curgem ca sa ne reintregim
norii ne biciuiesc cu grindina
magma ne evapora insidios
si bestia albastra ne soarbe.
0
@cC
Distincție acordată
C
Am nimerit in lumea Orianei...si nu vreau sa mai plec de aici inca o zi...:))

"Cand melcii adormiti
Iti saruta tamplele
Inmiresmate de visuri
Cu miros de soc
Trezeste-te
Si hai in lumea
Inorogilor albind
Prin potecile gandurilor
Stiute
Doar de trestiile triste
La fiecare pas
Incoltindu-ti
Cate o stea
In fiecare tampla...
"

M-au inspirat toate poeziile pe care ti le-am citit,Oriana...

Pentru fiecare dintre ele ,iti daruiesc o steluta-aripa,a uunui gand...
0