Poezie

relatare din grădina botanică

1 min lectură·7 noiembrie 2002

Mediu

Defectul de seră s-a resimțit acut în grădina botanică.

Detectivii cu radarul în spinare observau prin telescop

două comete de zăpadă topindu-se indiscret pe ecliptică.

Alții, printre nuferii din iaz, urmăreau prin periscop

frecvența pașilor trecătorilor suspectați a fi pereche.

În fine, cei mai bine dotați, își lipiseră o ureche

de instalațiile de ascultare înghețate de-un deceniu.

Erau martorii unui eveniment ce-ar fi rămas înmormântat

în obscurantism și mistificări hilare încă un mileniu

dacă între pupilele noastre nu s-ar fi scufundat

ultima insulă de priviri infecțios tropicale

și lumina apretată în zeamă radioactivă de portocale

nu s-ar fi spart într-o ninsoare de cioburi peste iaz

ridicând la suprafață embrioni de nuferi degerați.

Ai luat trenul când parașutau rezerve de antigel la macaz.

Eu am plecat cu ochii în cârje de sticlă, contaminați.

Ce altceva pot relata în câteva propoziții de suprafață

despre debutul monstruos al unei glaciațiuni terminale

ce m-a binecuvântat cu infirmitățile iubirii pe viață

fără să-ți pară doar ție neinteresante și banale?

6 septembrie 2001

Din volumul \"Sacrificiul mirării\", apărut în martie 2002, editura Pro Transilvania

003.670

Luminita Suse. “relatare din grădina botanică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/7386/relatare-din-gradina-botanica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.