Poezie
sonetul figurantului profan
SM
1 min lectură·
Mediu
Anotimpurile au revenit pentru tine,
au persistat în despărțiri austere
sperând că vei lupta să le eliberezi
din labirintul repetițiilor mizere.
Năzuind să fie remarcate, chiar stelele
s-au dăruit închisorii ochilor tăi
fructele- ghilotinei buzelor, iubirile-
busolei dereglate de patimile-ți resemnate.
Acestea au fost indicații regizorale
elaborate anume pentru-al său discipol
de maestrul Timp, călăul tău contemporan.
Și cum ai răspuns provocării...? Figurant
pe scena flagelată de alternative infinite
te-ai mărginit să-mbrățișezi sirena clipă.
15 septembrie 2001
Din volumul \"Sacrificiul mirării\", apărut în martie 2002, editura Pro Transilvania
024.559
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “sonetul figurantului profan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/6636/sonetul-figurantului-profanComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
acum mi-ai facut impresia ca tu esti mai trista ca mine... cheer up...
doar fiindca imi pot exprima atat de... cumva... tristetile in cuvinte nu inseamna ca sunt deprimat pana la renuntare...
si stiu ca nu exista jumatati si nu caut o jumatate, dar prin natura mea raman fidel chiar si tristetilor mele.
si suntem fiinte fericite, perfecte, fiindca avem libertatea sa alegem tristetea atunci cand nimic nu ne-ar impiedica sa fim fluturi, sa alergam din floare in floare... :)
nu mi-ai spus totusi cum a fost textul.. il voi publica la mine ca sa ai ocazia sa comentezi :)
radu
doar fiindca imi pot exprima atat de... cumva... tristetile in cuvinte nu inseamna ca sunt deprimat pana la renuntare...
si stiu ca nu exista jumatati si nu caut o jumatate, dar prin natura mea raman fidel chiar si tristetilor mele.
si suntem fiinte fericite, perfecte, fiindca avem libertatea sa alegem tristetea atunci cand nimic nu ne-ar impiedica sa fim fluturi, sa alergam din floare in floare... :)
nu mi-ai spus totusi cum a fost textul.. il voi publica la mine ca sa ai ocazia sa comentezi :)
radu
0

si i-a ramas doar o toamna impietrita
sa-i margineasca inchisoarea atemporala
cu frunze arzand vara visurilor apuse.
chiar universul si-ar putea expune minunile
in ceata deasa din fata ochilor lui tristi
fiindca si resemnarea a trecut din pasiunea lui
in amintiri despre un viitor promis altuia.
nici soarta, nici Dumnezeu sau chiar Timpul,
nu l-ar putea arunca afara din gradina blazarii
cand dorintele lui au murit inainte sa se nasca
Si de ce ar lupta ? A iubit... poate...
pretinsa manifestare inconsistenta si vaga
pentru o sirena... o clipa... o himera...