tripod

Întotdeauna s-a întâmplat
o umbră de tinichea între noi,
câte una pentru fiecare
îndoială și certitudine,
ca un cutremur ilogic destinat
să destabilizeze cifra doi.

Mult zgomot pentru nimic,
sublimări prin furci caudine
și fulminații complementare,
în acest triptic
eu treceam goală prin soare
tu te revărsai plin din mine,
iar în mijloc, fumega o iubire
prezumtiv mare.

Mereu a existat
ceva nealienat între noi
adăugând stabilitate
la magia numărului doi
și sens la penumbra pereche.

Acum suntem tot trei
în aceeași fragilă cetate,
tu, eu și poezia.
Vino mai aproape
să ne șoptim cuvintele ei
la ureche.

Notă: acest text este o variantă a poeziei \"Tripod\", din volumul \"Anotimpul licuricilor\", apărut în aprilie 2001 la editura ProTransilvania