Poezie

mica sirenă

1 min lectură·5 noiembrie 2002

Mediu

E prea devreme să exist.

Carnea mea de ametist

nu știe să leviteze încă,

rafale lungi de valuri

o ciopârțesc și-o aruncă

sub putrede maluri.

Era prea banal să riști.

Melci copilăroși și triști

mișcați de-o rutină postumă

nu vor putea să-mi explice

de ce au ronțăit jumătate din Lună

și-au fost cruzimii tale complice.

Nu pot supraviețui mirărilor

răstălmacite în oceanul

clipelor vulgarizate ieri

când brațele tale

se pregăteau a fi valuri.

14 iunie 2001

Din volumul \"Sacrificiul mirării\", apărut 8 martie 2002, editura Pro Transilvania

027.273

Despre aceasta lucrare

Autor: Luminita Suse
Tip: Poezie
Cuvinte: 87
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Luminita Suse. “mica sirenă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/4127/mica-sirena

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RH Radu Herinean✓11 oct. 2001

curios... desigur... am venit sa citesc macar titlurile poeziilor tale si am avut un soc citind-o pe aceasta.
de ce ? nu conteaza... n-are nici o legatura cu tine... probabil... dar am avut un soc...
am sa citesc mai mult din ce ai scris...

RH Radu Herinean✓9 oct. 2001

revin acum sa alung sacrul
din cuvintele tale si sa intreb
stii oare... cum se termina
acea poveste a micii sirene ?

stii oare ca marea asta verde,
pe care o admiri si pe care o chemi
nu e decat oglinda lacrimilor tale
pierdute din ochi tai, fiinta a apelor

te-ai gandit ca ai putea vorbi...
ca ai putea spune cuvinte simple
aruncate din doar priviri patimase
in locul artificiilor din monologul tau

stii oare ce-si dorea ea, sarmana...
si stii oare ce-ti doresti tu...
esti la fel sau esti doar jumatate
jumatatea trista a unei duble-fiinte

revin acum sa alung sacrul
din cuvintele tale si sa intreb
esti sigura ca se termina vreodata
acea poveste minunata a micii sirene ?