Fragmentarium. În numele profirului

e aici un poem aglutinant cu un final plasat în spectrul tanatic, referentul liric fiind cuvântul. se stabilește o relație între eul poetic și cuvânt, având ca resort psihologic sensibilitatea arhitectonică, ca element constructiv al poemului, un stimul, desigur.
nu sunt doar acumulări intuite sau acuități senzoriale strânse la un loc, ci cu siguranță aici, este o poezie independentă de alte modele.

\"ce ar face eul poetic în locul meu
dacă ar fi la capătul cuvintelor\"

cacofonia, inevitabilă
îmi cer scuze

inceputul e bun, detasat, compact, pneumatic.

as schimba \"alfabetarul\" cu \"dictionarul\" (prea obscur)

strofa 3 si 4 mi se par the weakest link, carmesc ironia din primele doua spre umor, si nu da prea bine

in ultima strofa as renunta la ruperea cuvantului in doua versuri diferite: sin/uciderii (adica sin, sin, ucidere, ucidere, prea explicit)

Laurențiu: multumesc de impresii.
Ion: din dicționar nu cad litere & silabe când e deschis. Am renunțat la despărțirea sin-uciderii, deoarece nu am intenționat să aduc cuvântul englezesc sin în contextul semantic al poeziei. Mulțumesc.