Inima dintotdeauna. În căutarea poemului pierdut

[lemă]
cel mai frumos poem bate uneori
de două ori în inimă

[demon
strație]
bănuiești că există excepții de la regulă
cauți contraexemple
asculți Cohen cu ochii întredeschiși
și noaptea înaintează cu pași de pitic african
somnul te sufocă cu pernă de brocart

Ariadne se ridică din tine
te trage de sfori
fiori electrici te străbat din călcâie
până în creștet

știi că acest capriciu în la minor nu e totul
tremuri de nerăbdare să vezi ce urmează
ea își dezlipește buzele
din pleoapele tale
cântă
touch my perfect body with your mind
respirația ei se sprijină pe fiecare fir de păr propagă metafore
din sinapsă în sinapsă
te lași atins aprins posedat inundat

respirația ei îți răscolește fiecare fir de păr
propagă metafore
din sinapsă în sinapsă
te lași atins, cotropit, aprins, posedat

miezul nopții
dinții Ariadnei rup sforile brusc
și te trezești lac de sudoare
ultima convulsie
te scutură de funingine pe drumul
până la tastatură

bați literele poemului cu spații
la întâmplare
înainte de ultimul cuvânt
ecranul se stinge
of nu ai salvat textul
și ai uitat deja pasaje întregi

zorile dezvelesc în geamuri
ieșirea din labirint
oprești alarma ceasului deșteptător
te întorci în galeriile patului

and Suzanne takes you down
to her place near the river
degetele ei miros a portocale și white tea
se ridică în genunchi și deșiră șarpele
de profundis

degete de vis îți bat în piept
repetat

[qed]