Poezie
Misandrie albastră. Tăcere cântării cântărilor
Sine cera
1 min lectură·
Mediu
la sfârșit
a fost dimineața
apocalipsei de sentimente
Doamne, de ce ai dat ploii toate apele
pe care le putea duce
ca să curețe cerul de pământ
și mintea de inimă
toată noaptea a spălat și limpezit
munți de zăpadă
două jumătăți de rodii, obrajii mei
mușcați de mai multe ori
perfide, sărutările preaiubitului
și limba fiarei
în pântec
nimeni nu m-a știut, fiice ale crinului
nimeni nu m-a simțit, fii ai spinilor
nimeni și nimic nu a auzit
scrâșnetul dinților de oțel
din turnul lui David
toată suflarea și-a dormit indiferența
zori de sacrificiu au sângerat
în somnul iezilor
văzând că toate acestea nu sunt bune
am poruncit cântării cântărilor
să se facă tăcere
002.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “Misandrie albastră. Tăcere cântării cântărilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/13958643/misandrie-albastra-tacere-cantarii-cantarilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.