Poezie
pe urmele dragostei
AL
1 min lectură·
Mediu
Nu mai văd, nu sunt copaci,
noduri negre dintr-un gând,
cum le-mpaci? cum le desfaci?
Nu mai sunt. Ninge oblic,
ninge strâmb.
E târziu. Dinspre tăceri
lanțul mâinilor ne trage,
suntem unul altuia poveri.
eu te chem, tu mă frângi,
șoapte-n noapte.
Pas egal pe trepte–nalte,
umblet gol de trupuri strânse,
prizonieri ai orelor deșarte.
Ești aproape. Flăcări plânse,
foc în noapte.
Și îmi pierd în ochi de lună
inima ce-n palme s-a zbătut
fără sens, tandră și nebună.
Unde ești acum? Te-am iubit,
și te-am pierdut.
6 ianuarie 2001
012.911
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “pe urmele dragostei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/1126/pe-urmele-dragosteiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
A
AAnonim
NU MA ASTEPTAM SA GASESC O ASEMENEA POEZIE.PE MINE CEL PUTIN MA LASAT FARA CUVINTE! FELICITARILE MELE
0