Luminita Saceleanu

Am de gând sa evadez Și am sa plec la tară, Decât sa mă enervez Îmi iau o valijoară. Ce pun în ea, ei un jurnal, Să scriu câte-o poveste, În peisajul drag rural Nimic nu mă loveste.

Viața începe cu tremurul firelor de iarbă la adierea vântului, cu boabele de rouă și unduirea ramurilor în ritm de vals pe muzica universală a timpului. Din când în când o pală rătăcită de

Am adunat vise pe un raft Sunt cele ce s-au realizat Pe raftul doi stau așteptând Cele ce n-au venit la rând Fac ordine din când în când Dar niciodată nu le vând Le recitesc le pun la

Nisipul din clepsidră se scurge–ncetișor Rulează filmul vieții mele în fața tuturor Joc rolul principal mă simt emoționat Iar publicul m-aplaudă și sunt ovaționat Se-ntâmplă uneori să fiu

Agitație mare în centrul unui oraș mic oamenii trec unii pe lângă alții zâmbesc își dau binețe copii aleargă fericiți după un zmeu înălțat la cer iar bătrânii se opresc pe o bancă privind

Sufletul meu vibrează la primul strop de ploaie care atinge caldarâmul încins, la frunza luată de vânt ce sărută pământul din care a crescut copacul. Inima mea tresare de fiecare

Gândul meu zboară acolo unde se simte bine indiferent de loc, timp sau spațiu. În gând sunt cine vreau eu. Pot fi prințesa minunată din palatul de cleștar sau fetița fericită ce locuiește în

Oare Mergeam încet gândindu-mă la ce oare? Râdeam iar uneori mă încruntam de ce oare? Cineva mă întreabă ceva și eu îi răspund oare ce? Mă întorc te văd în urma mea tu ești