Visele mele
Visele mele zboară cu tine spre țările calde Sunt firul de iarbă ce se pleacă în bătaia aripilor tale Ești umbra trecătoare ce-mi atinge pămantul Sunt murmurul apei ce-ți
Viața ca un drog
Se scurge sângele-n vene. Se plimbă uscat prin mine. Mă zgârie târșâiala lui. E rece si putregăit. Am nevoie de ceva Să-l înfierbânte. De teama, De dorință, De dor, De despărțire, De
Zădărnicie
Tăcerea mă apasă... Mă simt captivă între răceala podelei, Albul tavanului Și strânsoarea celor patru pereți Ce par să mă strivească. Așa, în momentul singurătății mele, Aștept... nu
Nu-mi vorbi despre ploaie
Nu-mi vorbi despre ploaie... Murmurul ploii e amagitor, Caci nu exista ceva care sa vina și sa plece Așa de ușor cum o face ploaia. Nu știi când vine...nu știi când pleacă. Nu știi cât
