Poezie
Vibratie
1 min lectură·
Mediu
Vibratie este atunci cand pleci,
trantesti usa si ma rupi in mii de bucati,
cand raman eu cu ea, intre patru ochi,
Cand intinzi pasul rotund pe scara,
alergat, in costum negru pe genunchi.
Cand te desprinzi din ipostaza mica de a fi al meu
si devii al lumii.
Vibratie este atunci cand spun,
tare, ascutit, pentru urechile tale
ca ma doare aerul din locul in care pleci
si ma vindeca aerul din locul in care devii.
Vibratie este atunci cand taci,
uscat si cu buze crapate,
Frica seaca imi apasa crestetul
cu trupul ei nevazut si coasa ei mare.
Nu te voi mai vedea niciodata,
si ma doare surd si umed si mult
Ochiul se intoarce inauntru,
si mana intinde fara degete
mangaiere moarta.
Vibratie este atunci cand te respir,
ma uit la tine flamanda, printre genele scurte,
Si te intorci cu privirea curata, alba, mirositoare
Si imi spui ca setea ta de adevarul absolut
e violenta,
fara venin sau pumnale,in sine insasi.
Apoi din doi devenim unul,
In aceeasi secunda
In care devenim patru.
002.557
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ludmila doicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
ludmila doicu. “Vibratie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ludmila-doicu/poezie/184386/vibratieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.