Poezie
Gânditorul
și soția de la Hamangia
1 min lectură·
Mediu
Gânditorul
Pe prispă, alături de soție,
Cugetă, cu mâinile-n bărbie,
Cu aspre degete spre-albe tâmple,
Despre ce a fost ca să se-ntâmple,
La-nceput de lucruri, la fel mâine,
Dacă iar împarte-un colț de pâine,
Soarta îi va da băiat sau fată,
Mereu sunt toate un joc în roată?
Învinge când luptă cu pământul,
Va ciopli, să rămână, cuvântul?
Cu-amintiri pereții să picteze,
Unealta îl face să vâneze?
Diamant va fi cenușa-n vatră,
Găsește strop de viață în piatră?
De ce nu-i noaptea rază de soare,
Iar acesta doar dinspre est răsare?
Va merge pe schimbătoarea lună,
În stele o lume e mai bună?
Ce vine după moarte-i mai ușor,
Dragoste-aduce, ca înger, în zbor?
A mai fost o dată ca ființă,
În vrajă să creadă cu știință?
Reale sunt visele în gânduri,
Ieșite sunt visurile din rânduri?
L.O.
modificat 01.04.2007
001450
0