Peste-al nopții întuneric,
Peste-a brazilor cunună,
Peste-al nopții nimb feeric
Se ridică mândra lună.
Eu, privind tăcut la ea,
O cuprind în al meu suflet,
Bulgar argintiu de nea,
Ocrotit de-al
Un infinit măcar de aș vedea
Mai jos, de sus m-aș ridica
Și sus de jos cu calm m-aș coborî
Să-mi văd trecutul de mic și până voi muri.
Trăgând o linie la sfârșit
Cu numere întregi la rând
Și
LG