Poezie
Autoportret
1 min lectură·
Mediu
Autoportret
Nu sunt ce par a fi, nu par a fi ce sunt,
Zâmbesc când nu e cazul, când ar trebui mă-ncrunt!
Simpatizez dușmanii, prietenii-i înfrunt,
Ca mulți nebuni din lume, \"sunt unic pe pamant\"...
Iubirea mă-nconjoară, nici ura nu-mi lipsește,
Dar dragostea e oarbă, de multe ori greșește,
Omul visează veșnic..., din somn când se trezește
Se mulțumește-ndată cu cin\'se nimerește...
Ades rămânem singuri, cu un motan ce toarce,
Sau alte-animăluțe ce chef au să se joace.
Ce-am spus mai sus sunt versuri ce vor să te provoace,
Dar viața este scurtă și timpul nu se-ntoarce....
Noiembrie, 2004
013.167
0
nu stiu cum ar fi corect sa spun: interesante culori ai folosit in acest tablou, acest autoportret, interesante clipe zugravite in el... cred mai degraba ca este un gand rabufnit, un tipat care zgarie o sticla lasand in urma un autoportret.
frumos...
la multi ani si la cat mai multe poezii,
raul.