Poezie
Grădina arabului
1 min lectură·
Mediu
Un arab trăia în \"state\", lângă New York mai precis
Și avea un fiu dat naibii, studiind chiar la Paris;
Trist, că nu avea putere să mai sape prin grădină,
Scrise fiului un mail, despre-amara sa pricină...
Repede sosi răspunsul: - nu te-atinge de pământ!
Am ascuns acolo lucruri, pregătind războiul sfânt...
Pe la 4 dimineața, mare zarvă prin grădină,
Tot pământul devenise o țărână foarte fină
Oameni mulți în uniforme, cercetau atent, de zor,
Sperând c-o să dovedească rezultatul muncii lor;
După ore-ntregi de trudă, negăsind ce-au căutat,
Cu codița-ntre picioare, rușinați, ei au plecat.
Din Paris, sosi alt mail, de la fiul înțelept
- Sper că poți acuma tată, tu grădinii să-i ții piept!
De unde mă aflu-acuma, ce se poate am făcut,
Cum zice rumun, brieten: „ce-am avut și ce-am berdut”?!
012.819
0
Noroc bun la scris!
MA