Poezie
Întâmpinările lui Bulă
Din ciclul \"Cine râde la urmă, râde mai bine\"
1 min lectură·
Mediu
Era o zi de sărbătoare
Numită și întâmpinare
Mult prea iubiții se-ntorceau
De unde? prea puțini știau...
Și oameni mulți, cu mic cu mare,
Stăteau la umbră și la soare,
Iar printre ei plantați, pilaștri,
Băieții cei cu ochi albaștri...
Erau lozinci și stegulețe
Și mai ales diverse fețe,
Era și Bulă printre ei
Cu doi colegi, sau poate trei...
Suita-ncet s-apropia
Mulțimea viu aplauda,
Doar Bulă buzele-și strângea
Nimic din gură nu zicea...
Băiatul ce-l supraveghea
Văzând tot ce se petrecea,
Pe loc l-a și admonestat:
- Nici măcar \"ura\" n-ai strigat!
La care, cel interpelat
I-a dat răspunsul, răspicat:
- Amice, cred că nu e bine,
De-aceea eu țin \"ura\"-n mine!..
012.900
0
Eu faceam altceva pe vremuri, cand ne scoteau cu de-a sila la 23 august... strigam Uăăăăăă! din toate puterile... si culmea e ca nu s-a prins nimeni intr-atatea urale :)
Prea iubitii astia nici nu s-au prins decat la urma ca ne adunam intr-un popor doar ca sa-i uram pe rupte.