Poezie

Scara planetară

1 min lectură·7 ianuarie 2005

Mediu

Priveam cândva pământul, de sus, de lâng-un nor

Mă cocoțase gândul, că nu știam să zbor.

Superb era oceanul, albastru nesfârșit,

Greu de descris în versuri, ce-atunci eu am simțit.

Și cum ședeam pe gânduri, ce sus mă ridicară,

Deodată mă cuprinse o teamă milenară

A celui ce cutează, un anonim erou,

Să zboare ca un vultur, abia ieșit din ou.

Vedeam de sus pământul și nu-mi veneam în fire

Schimbam ziua cu noaptea, magnifică trăire...

Când ziua era scurtă, ea noaptea o lungea

Daca se-ntindea ziua, și noaptea se scurta

Și-n clipa următoare avui o revelație,

Pamântul, ne-ndoielnic, e-o stranie creație,

Cu funcțiile vitale, cu inimă și puls

Și-atunci am vrut frecvența să i-o măsor de sus..

Concluzia a fost clară, acum v-o-mpartășesc,

Dar pulsul nu-i același, la orice corp ceresc,

Pamântul se rotește în jurul unui soare

Idem ce face cordu-ntr-o singură pompare.

Și-așa pamântul nostru, la șaptezeci de ani

E cât minutul nostru de viață, de profani.

Și ăsta e raportul, la scara planetară

Între o viață scurtă și una milenară...

(poate va urma)

7 ianuarie 2005

022.838

Despre aceasta lucrare

Autor: Luchi Tenenhaus
Tip: Poezie
Cuvinte: 180
Citire: 1 min
Versuri: 26
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Luchi Tenenhaus. “Scara planetară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luchi-tenenhaus/poezie/100615/scara-planetara

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

CV cătălina vieru✓8 ian. 2005

Foarte interesanta lectia de geologie, filosofie, sau ce e, de fapt? In orice domeniu se incadreaza, ti-am impartasit \"magnifica traire\', privindu-l prin ochii tai. Versurile favorite:
\"Schimbam ziua cu noaptea, magnifică trăire...
Când ziua era scurtă, ea noaptea o lungea
Daca se-ntindea ziua, și noaptea se scurta\", si
\"Și-așa pamântul nostru, la șaptezeci de ani
E cât minutul nostru de viață, de profani.\"
Nu te-ai simtit neinsemnat si rece, fata in fata cu Pamantul?

LT Luchi Tenenhaus✓2 oct. 2005

De multe ori mă simt neînsemnat chiar față de mine, așa ca nici vorbă să mă gândesc la vreo comparație cu pământul. Nu se vrea o lecție a nici uneia dintre disciplinele menționate de tine în întrebare, ci pur și simplu, acum câteva zile, evoluția sinusoidală a duratelor zilelor și nopților pe durata unui an, m-a făcut să le văd ca pe o bătaie de inimă și am încercat să exprim această idee în rime ghidându-mă după moto-ul meu.