Rece e mâna ta întinsă spre mine
spre a-mi atinge măcar speranța
și nu-mi revin clișeele cu tine
și nu-mi aduc aminte,rupt e gândul
sparte sunt paharele din care
sorbeam odată nectarul
Ultimul tău gest a fost
să-mi mângâi părul cu degetele
tale subțiri…parcă-ți treceai
gândurile peste mintea mea
și mă iubeai zicându-mi câte ceva
despre o cafenea din Saint-Michel.
Septembrie
Ceață-n Endoume, se petrec
clipele dimineții la întretăierea
zorilor.
Aștept să mă-nvălui iar
în aburii-amintirii,ziar,
viață parcursă pe margini
de rânduri, șablon,viață-n
LL