Lorenzo Andreassen

s-au spus multe...si nu repet si nu imi dau cu parerea.Faptic , cel mai bun prieten al meu intr-o tara rece e un tiganTiganul cu pricina e seful diviziei de ADSL a celei mai mari companii din Norvegia de telefonie si cred ca din toata Scandinavia.Apare destul de des in revistele de specialitate..il cunosc de ani buni , de pe vremea cand nu avea nimic si nu era nimic.Acum are totul si e acelasi om.Oamenii se schimba in rau din toate culorile dar unii oameni raman de culoarea potrivita toata viata.De culoarea omeniei.

\"Nu vă sprijiniți frunțile de umerii goi ai nepăsării
și grăbiți pasul prin fața inimilor nude\" ....imi pare rau dar de-a lungul vietii asta am tot facut..Simteam eu ca de aceea poate expozitia nu e de vanzare.Iti multumesc pentru viziunea ta.

Sincer nici 10 pagini in plus daca ar fi fost dar nici zece in minus nu i-ar fi prisosit...
Am tot incercat sa traiesc ceva citind.Probabil in tren are alta savoare...

Nu vreau sa intru in polemnica dar definitiv , fericirea e mult mai accesibila oamenilor de rand..Nu stiu daca sa fiu de-a dreptul socat de naivitatea ideilor..\"Sunt multi cei ce cauta fericirea in \'material\'. Fericirea superficiala generata de
un amarat de bilet 6/49, generata de speranta unui trai mai
bun. De ce? Pentru ce?\"

fericirea nu poate fi superficiala.

La buna regasire

Multam fain pentru aprecieri
Ma bucur acum ca am postat aici si ca am ascultat sfatul unei mai vechi \"scriitorese\" de aici.
Sper sa va faca tot atata placere pe cata mie sa impartim randuri si ganduri...

PS.Deocamdata nu am diacritice pentru ca tastatura este norvegiana.