Poezie

umbra

1 min lectură·18 martie 2010

Mediu

E noapte…

în lumina pală a șemineului, știrb, negricios

ne jucăm plictisiți

jucăm cărți : 3-5-8

eu, tu și o umbră din colț.

Cândva era îngerul demon,

jucătorul cu moț

astăzi tot ce-a mai rămas

e o idee,

o idee despre ce-a fost,

ce putea să fie,

sau doar o amintire vagă...

Vorbesc, vorbesc, bla bla

și eu ca orice fată

îți povestesc chestii ciudate,

cum e treaba cu sistemul AB0

sau cu Rh-ul,

apoi îmi aduc aminte ce mi-a spus o fată,

cochetă demodată,

lucruri absurde... stupizenii

despre disperații păcătoși...

știu că m-auzi, dar nu asculți

așa că-mi văd de treabă

și-ți spun de noi doi,

punctele din hăul infinit,

dar uite iub

mi-am amintit...

mi-am amintit cine-i umbra

e demonul civilizat

ciudatul din colțul străzii

știi tu, ăla care zice mereu

zâmbește și mori!

002.040

Loredana Baba. “umbra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/loredana-baba/poezie/13933599/umbra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.