Lopotenco Vadim

O altă istorie. A început pe neaşteptate. Cu această fată ne-am cunoscut în septembrie deoarece învățăm la o facultate. Mi-a plăcut încă din toamnă. Într-o zi am încercat să o invit la un film, dar

Într-adevăr, nu am noroc la dragoste. Aceasta este prima istorie dintr-un ciclu scurt (sper). Voi schimba numele personajelor principale, din motive personale. Deci istoria nr.1: S- a întîmplat

Am invatat sa merg chiar daca pamint nu aveam sub picioare. Am invatat sa iert chiar daca vinovatul eu eram. Am invatat sa zimbesc chiar daca lacrimi de tristete imi curgeau. Am invatat sa

nu pot iubi m-am dezvatat a face-o printr-a saptea sau mai devreme sau poate niciodata n-am putut s-o fac. stiu ce-i durerea o lume-ntreaga as aputea ineca in rautate caci izvoraste pre

E greu sa scrii ceva frumos Cind inima-i tii rece Si dragostea din jur Nu o ma-i incalzeste. Dar tu te uiti,zimbesti si pleci Ma lasi cu ochii-nlacrimati Dar poate miine o sa mai treci Si

As vrea sa pling Dar nu am lacrimi As vrea sa cint Dar nu am glas As vrea sa zbor Dar nu am aripi As vrea sa mor Dar nu am viata As vrea sa dorm Dar nu am somn As vrea sa simt Dar nu am

fericirea-i o boare de vînt ce-ți mîngîe corpul încet şi plăpînd într-o vară cu soare fierbinte ce-ți arde plămînii şi-ți bate la minte. fericirea-i o rază de soare ce întîmpină un cîrd de

ai aparut ca luna de dupa nori m-ai readus la viata ca soarele in zori eu de-acu stiam ca te ador si cind tu ai plecat imi venea sa mor eu as vrea sa te tin strins la piept cu tine de mina as

sunt o stea dintr-un univers sunt o poezie dintr-un singur vers sunt o soapta intr-o galagie sunt o clipa dintr-o vecie sunt intunericul din amiaza sunt punctul intr-o fraza sunt punctul