Liviu Nanu

Geta, m-ai ghicit. Acum versetele sînt în posesia nichitei, să vedem ce-o ieși din asta:)
Onorat de trecere.

Aduc și eu micul meu omagiu marelui Mitică și prinosul de recunoștință față de creația epigramistului mîncător involuntar de \"i\"-uri.
La mulți ani Mitică!

Claudiu, așa am să fac și eu (că-mi făcuși poftă). Am să iau un bidon (de plastic) plin cu zaibăr și după ce-l golesc sparg ulcica de gresia din bucătărie. Sper să recidivez în forma asta.

Camelia, ai intuit bine. De fapt, dacă observi ea (văduva model) repetă întrebarea și nu pentru ritm sau așezare în pagină. A doua oară de fapt nici nu mai întreabă, pare chiar convinsă, nu? Da, e și ceva iubire aici și nu numai.
Te mai aștept.

Mie mi-a plăcut. Curge frumos, are ritm intern. Mă trimite la Ileana Mălăncioiu. Cred însă ce e cam lungă.

Adriane, nu prea înțelesei mare lucru. Doar că un calorifer spart nu e la fel de bun ca unul bun, Liiceanu s-a inundat...norocul meu că al meu funcționează. Cred totuși că nu prea-ți plăcu. Poate sînt surd, orb, dar mutu nu aș vrea, crede-mă.

Simona - o plăcere să te știu prin preajma poeziei mele. Și mai ales să-ți și placă

Florin – Văd că pînă acum nu te-a contrazis nimeni, ai avut fler. Te mai aștept. Sper să nu te dezamăgesc.
Virgil – Eu intenționam să scriu o proză scurtă cu același nume. Am amânat proiectul sine die, dar nu l-am abandonat. Film, nu. Auzi la el, Fellini:). Iar văduva are și ea rostul ei acolo, poate e un simbol, mai știi?
Iarina – ai dreptate, cred că voi schimba „fonfleuri” cu „goblenuri”, nu știu ce mi-a venit, nu e cea mai bună soluție. Atmosfera anilor 50-60 spui tu…Vezi, și în arta fotografică se poartă sepia pentru atmosferă. Hai să spunem că am împrumutat procedeul. În felul acesta ies cu obrazul curat.
Liviu – ai dreptate, poezie este împărțită în două părți, chiar trei. Chiar mă gîndisem că dacă aș elimina primele două strofe, tot ar rămîne ceva, poate partea cea mai importantă. Dar eu o prefer așa cu imperfecțiunile ei , cum bine le-ai numit. La Croce am citit ceva despre opera cu imperfecțiuni…uite, dau un citat:
„Opera cu imperfecțiuni nu este tot una cu opera urâtă, operă care nu se naște ca poezie, iar dacă trăiește, trăiește prin alte mijloace; ci este aceea născută ca poezie, creatură cerească ce poartă pe hlamida ei semnele trecerii pe pământ. Poetul (ca și omul moral, a cărui acțiune nu este niciodată lipsită în întregime de impurități) suferă din pricina imperfecțiunilor pe care le observă în opera sa și ar vrea să le înlăture până la ultima; el visează mereu să o trimită în lume (…) „înveșmântată într-o albă mantie”, strălucind de puritate în ochii privitorilor din „fiecare ținut”. (…) În poezie nu se întâlnesc numai imperfecțiuni care, prin definiție, se pot îndrepta, și sunt de cele mai multe ori efectiv îndreptate în cursul travaliului și în reluările momentului creator, ci și elemente nepoetice și de neîndreptat, care nu trezesc în cititor, cum nu treziseră nici în autor, neplăcere și reprobare, ci sunt privite cu un fel de indiferență. Aceste sunt părțile structurale sau convenționale, care există în orice operă poetică, când abia vizibile, când bătătoare la ochi, mai cu seamă în operele de mare întindere și complexitate.”

Silvia, ești foarte amabilă. Dar e posibil să fi fost luată de val. Sau poate nu. Eu mă bucur că ți-a plăcut poemul.

Aici aș cam fi de acord cu Adrian. Dar nici pe Silvia n-aș pune-o la zid. Eu sînt abolut sigur că a fost o scăpare, din goana lecturii. Se mai întîmplă, nu? În general Silvia face comentarii pertinente și de multe ori aprecieri justificate. De data asta s-a grăbit puțin, dar de asta sîntem și noi aici, colegii de site, să mai atragem atenția pentru eventualele greșeli. Textul de față e mediocru, dar cred că \"lucrat\" puțin poate fi salvat. Eu cred că și autorul se va angaja în acest efort. Așa că îi urez succes.

N-am timp eu acum sa va raspund ca sint in drum spre Brasov, dar Florinei e musai: Litera mica zici? :)) Atit mi-a fost, Iona Diviza abia asteapta. Sau genuneanu. Eu, unul n-as rata ocazia. Jupp nu, ca nu-si permite glume cu mine, mi-a spus mie cineva.

Șugubăț text. Mi-a plăcut.

Partea dreaptă mi-a plăcut mai mult. Un poem bun, fără discuție.

Florina să-ți mărturisesc un secret. Învățătoarea era chiar mama mea. Și acum îi reproșez metoda aia pseudopedagogică. De fapt lucrurile sînt mai complicate.

Poem reușit. Poate prea multe \"căderi de frunze\", oarecum explicite.

Uite, eu mi-amintesc din anii de școală, clasele primare. Învățătoarea mă pedepsea punîndu-mă la colț cu brațele sus. Era insuportabil, crede-mă. De atunci am căpătat o oarecare aversiune față de pedagogie, de care tot n-am scăpat. Am o rudă care cu ani în urmă a scris un curs de didactică. Cartea stă în bibliotecă dar nu m-am apropiat de ea de frică:)

Claudiu, hai că dau o bere. După cele scrise de tine sper să nu mi-o iau în cap:) Da, cred că voi include poezia în următorul volum care este deja pe \"țeavă\". Mai discutăm, aștept părerea ta și asupra manuscrisului.

Maestre chapeau. Aveam și eu mici observații dar văd că mi-au luat-o alții înainte. \"și\"-ul din versul 3 și acel vers cu \"leacul\" unde poate că ar fi fost mi bine să renunți la rimă. În rest, așa cum spuneam, ok.

Și revin. Am recitit, am văzu că nu ai modificat acolo unde ți-am sugerat dar nu face nimic, merge și așa. Poezia este bună, are di tăti, merită și de la mine stea. Nu aș vrea să crezi că ar fi fost condiționată de modificarea aia.
Însă ce facem stimată și talentată autoare cu doar două poezii? Eu am pus pariu cu cîțiva colegi de aici că nu trece anul și mai pui măcar trei că nivelul 50 e cam mic.

Cam tîrziu apar și eu aici. Dar mai bine decît never. Și las un semn că mi-a plăcut. La bună recitire.