elegie pentru zborul universal

mă liviule te-am citit cu mare drag în prânzul acestui poem. se vede treaba că dumneata prietene te-ai prins de fusta poeziei și nici de a ploua cu metafora univarsală nici de a inunda pământul unei femei nu se va găsi cineva să spună că farmacia este închisă. bravo mă frate îți zic

Sile, eu abia acum am reușit să pun cîteva cuvinte mai mult sau mai puțin inspirate după o perioadă de timp. Nu vreau să dau explicații aici, dar cine e interesat poate citi la http://www.roportal.ro/stiri/stirea-257277.htm
Un eveniment în care am pierdut doi prieteni

Constat că ți-ai schimbat stilul. Pe un ton arhi- trist sufletul se înalță la cer, într-un « susur de aripi grele de somn ». Aduce mai de grabă a recviem decât a elegie. Oricum, e frumos.

P. S. Am citit pe site și primul tău volum. E foarte departe de a fi un fiasco - așa cum afirmă un critic care nu are organ pentru poezie. Dimpotrivă, volumul are multe piese de rezistență: Pseudopastel de toamnă, Amintiri regăsite din camera de gardă, Înger obosit (foarte frumoasă), Primăvară falsă, Sufletul din borcan, Perspective, Anumiți bărbați, Pseudoapocalipsa, În apărarea mea, Primăvară provincială (foarte frumoasă), Idilă pe linia 85, Ce stranie lume, Nimicul ca stare, Îndemn la nesupunere. Poate că nu ești tot atât de exigent cu tine ca poet ca în \"Apăsați,tasta any\", dar, per ansamblu, și acest volum este întru totul remarcabil printr-o sensibilitate bacoviană macerată de monotonia existenței și fascinată de latențele inepuizabile ale neantului (pe care încearcă să le exploateze printr-o artă poetică adecvată unui \"artist al nimicului\") și care încearcă să supraviețuiască histrionic, prin tumbe parodice.
Deși proza ta nu este una poetică, cred că ai un randament expresiv mai mare în poezie, cu deschidere spre inefabil, atâta vreme cât vei continua să \"sângerezi parodic\". Când sângerarea încetează, se manifestă uneori tendința spre o bășcălie năclăită în conotații sexuale de factură „douămiistă.” Acesta este un risc la care se expune poezia ta și nu coordonata ei definitorie. În consecință, îți doresc sângerări parodice cât mai abundente, pe măsura talentului care te răsfață.

Traian, Alex Ștefănescu, criticul despre care vorbești nu știu dacă are sau organ pentru poezie, eu sînt conștient de neajunsurile volumului meu de debut, dar mai cred că distinsul critic l-a citit pe diagonală, sau și-a propus să scoată în evidență doar ratările. Mă bucur că ai găsit cîteva poezii care să-ți placă în cartea aceea, de fapt nici nu ești singurul, ceea ce îmi dă curaj să merg înainte. Cu prima ocazie am să-ți aduc și cartea, mi-au mai rămas cîteva volume rătăcite prin casă.

\"daca n-am spus-o, o repet\": e o perena incantare sa-l citesti pe liviu nanu. excluderea plictrisului asuigurata. exista autori ce practica ironia, chiar autoironia, si pe care aceaste practici ii salveaza. cum exista si texte ironice salvate de ironie. poezia lui liviu nanu nu are nevoie de salvare. poseda (\"cine le are - le poseda\") vitalitate si autoinomie existentiala.

am savurat in mod special primul text, perifraza soresciasna autoasumata explicit. mult mai rafinata decat modelul. caci rafinamentul stilistic, ironia detasata si o anume melancolie subiacenta se impletesc admirabil.

Radu, sau mai degrabă stimate maestre, prezența ta aici mă onorează și mă binedispune. Asta presupune că n-ai adormit după primul text, care se vrea mai mult o strofă.