Viață de șarpe

dragi mai-mari peste sufletele noastre, va atrag sfios atentia ca anton continua sa aiba doar-doar nivelul zero. mie imi place indrazneala din multe dintre versurile sale si as vrea sa-l stiu liber sa publice ce-l taie capul.

despre poezia care se uita acum in ochii mei, eu nu am prea multe de zis, fiindca nu sunt prea multe de zis. ai reusit tu sa ne atati imaginatia cu muraturi, mititei si sfori cu rufe, dar in acest caz limbajul tau a esuat ca vehicul al lamentarii. cel putin in cazul meu.

Ba mie mi-a placut. Am trait si eu de multe ori asemenea senzatii. Cam asta simt cind sint deprimat. Si un asemenea text e ca o exorcizare.

Si mie mi-a placut

pentru degeaba, hermann și daia.
deviza mea este: înjură-mă, dar nu mă ignora.
mă simt onorat!