Poezie
sinoptic/panoptic
1 min lectură·
Mediu
până la urmă mi se face scârbă
acum o să gust aerul cu rădăcina limbii
până la ultima picătură
acum poți să mă-mpuști în gură
trupul meu și sufletul meu
sunt două mașinării perfecte
și sentimentele mele
se revarsă electrice pe străzi
tu ce crezi tu ce știi
cine sunt oamenii aceștia care ne ating pielea cu limba
dar o să vă îmbrac în dragostea mea
ca în niște cabluri de plastic
tu ce crezi tu ce știi
obiectele în jurul nostru sunt gri
001984
0