Poezie
eram o carte
cine îmi citește
1 min lectură·
Mediu
Eram o carte
cine îmi citește
cunoașterea primordială
cu zdrențuite înțelesuri
și-aluviuni pe dinăuntru
ce doresc să-L imite pe Dumnezeu
vulturii vor să o ia
s-o arunce-n nisipuri
să-și caute singură literele pentru un nou limbaj
pentru culoarea iubirii
ce-aluneca în grila amintirii
știu malul cărții
îl citesc la apus de izvor
însetând strigătul pietrelor inimii
hai cu mine
să vezi un cavou, și-ncă zece
biblioteca cu oameni fermentați de sens
sângerând din tot corpul
transparent ca o piatră scumpă
mai absorb în duh o altă Carte
o redactez pe a mea
măturând lutul, praful, noaptea
lumina e materie sau undă ?
cartea la focul ei va încălzi sau va lumina
vulturii
zborul străin
sunt o carte citită de toți
de durere, speranță și clan
aș fi vrut din ea să fac o rigolă prin care să curgă cerul arzând
prin albastru inimii moarte
sunt o carte
crescută din glod
din seri și dimineți tăcânde
și mai scriu
Unde am rămas?
003.488
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- liviu gradinariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
liviu gradinariu. “eram o carte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-gradinariu/poezie/13925837/eram-o-carteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.